Un an nou (ne)fericit!

Cateodata stau singur cu mine insumi si vorbesc ca un nebun cu eul meu interior. Si stand asa, de obicei...plang si ma intreb: Oare sunt cine vreau sa fiu? Oare fac ce vreau sa fac? Oare fac ce ar trebui sa fac?  Oare iubesc pe cine trebuie sa iubesc? Oare sufar pentru cine merita? Oare?
Aleg sa iubesc deseori pe cine nu trebuie sau pe cine nu ma poate intelege. Si sunt un prost si iubesc ca un prost, orbeste. Si sufar si sufar si sufar. Si pe alta care ma intelege o ignor, ca un prost. Pentru tine. Pentru ca sunt prost.
Asta sunt eu in prostia mea...un visator, muritor.
Sper sa vezi intr-o zi prin mine, prin ochii mei si sa vezi cat te iubesc, cat te-as iubi sau cat te-as fi iubit.
Sper sa nu regreti pentru ca astfel regretul ar fi reciproc. Fii fericita!