Viata e roz! E cald, frumos afara, mergem la terase sa ne racorim cu o bere, 2, 3. Mai bagam si o piscina! In week-end rupem cluburile in doua. In timpul saptamanii revenim la vietile noastre obisnuite.
Ce frumos e totul...la nivel macro! Daca privim insa la nivel micro...molecular, subatomic, lucrurile stau cu totul si cu totul altfel. Cand ma gandesc ca acum 2 seri am cheltuit mai bine de 200 de lei si la capatul lumii in Africa sunt copii care nu ca n-au ce manca, n-au nici apa potabila sa bea, atunci...nici nu pot sa exprim in cuvinte aici ce simt. Mi-e greata de mine insumi, de creatura care am putut sa devin.
Traim in paradis! Paradisul pierzaniei, paradisul iluziilor, paradisul mortaciunilor morale! Si nici macar eu nu sunt cu nimic mai presus! Asta doare cel mai tare! Constientizam dar nu (ne) schimbam nimic!
Tura viitoare nu va mai exista nici o Arca!
Copii din Africa va rog sa ma iertati!