Acu' ceva vreme eram la Bucuresti si mi-am incalzit ceva sa mananc. Si la acel ceva se potrivea de minune cu niste usturoi. Ma duc in debara, iau niste usturoi si ma intorc la masa. Evident era usturoi vechi, de anul trecut. Incep sa mananc, bag un 'catel' de usturoi in gura, el fiind mai vechi era mai moale si gustul nu era tocmai ca al celui proaspat, si simt ca inauntrul lui era altceva mai mic si tare. Prima reactie a fost, bineinteles, sa scot usturoiul din gura si sa remarc un pic uimit, ca in interiorul celui vechi crescuse un "pui de usturoi" nou.
Se pare ca pana si usturoiul respecta legile, candva normale, ale naturii si batranii se sacrifica pentru copiii lor. Am ramas un pic 'socat' ca pana si plantele isi dau viata unele pentru altele, dar noi, oamenii, am uitat sa ne ajutam unii pe altii, fara motiv. Am uitat sa iubim neconditionat, am uitat sa fim oameni.
E trist ca mereu facem totul cu un scop si nu mai facem lucruri doar pentru ca le facem...pentru ca asa simtim, fara motiv, fara sa avem niciun castig!
No comments:
Post a Comment