Trenul alb si gara neagra

Sunteti foarte tacuti, ingandurati...romani! N-o spun in sensul ca mi-e rusine ca sunt roman, din contra, sunt mandru! Sunt mandru ca sunt roman, moldovean din Vrancea, mandru ca ma trag din dacii liberi, poate si din romani! 
Final de noiembrie, 30, sunt in tren, ma indrept spre 'capitala' ciobanului Bucur, sunt in compartimentul invechit, inca fara prize, cu inca 4 persoane, 4 romani in sensul propriu: tacuti, ingandurati, obositi. E 10:33 pensionarul din stanga mea,
imbracat la costum, bleu-marin cu dungi albastre a adormit.
Tanarul, cam de aceesi varsta cu mine din fata mea, la fel. Ceilalti doi, o doamna si un domn, rocker,  cu o bratara tricolor la fiecare mana, sta ganditor cu mana la frunte uitandu-se in podeaua compartimentului. Doamna asculta muzica la tableta, muzica din anii 80-90 probabil, romaneasca, ceva in genul Mihaelei Runceanu, si priveste pe fereastra cum iarna pune stapanire pe Romania noastra draga. Atmosfera e asemenea
operei lui Caragiale, Dl. Goe, doar ca total invers, e melancolica, poate chiar nostalgica, tacuta, apasatoare...grava! Linistea mormantala aidoma cimitirelor gri, bacoviene e intrerupta uneori de zgomotul rotilor garniturii si de cate o conversatie scurta a celor 2!
Batranul s-a trezit, se uita in pierdut in departare privind iadul alb ce domina orizontul! 
Trecutul, prezentul si viitorul se afla in acelasi compartiment...care duce in acelasi loc, fiecare avem un
capat de linie la un moment dat.
Al meu as vrea sa fie intr-o gara vesela ca cea de la Săpânta, nu ca cele bacoviene!


P.S. Finalul nu e cel la care ma asteptam, dar niciodata nu poti sti cu siguranta unde se opreste trenul. E duminica, decembrie,7:29 dimineata si m-am hotarat sa va postez "tampenia" de mai sus.

https://www.youtube.com/watch?v=bcGx0Pe62Ik