N-am mai scris demult si nici acum nu voiam sa scriu...ca n-am inspiratie, n-am prea avut in ultimul timp, de fapt cred ca n-am ascultat-o...
Ciudat, cum toata viata cautam, ne cautam, ne gasim, ne pierdem, timpul trece si la un moment dat iti trece prin cap un gand de genul "Xulescu/Xuleasca era tot ce mi-as fi dorit / era perfect/a pentru mine,etc". Ciudat...
Probabil ne lasam prada orgoliului sau rusinii, fricii de a fi refuzati si astfel pierdem oportunitati, oameni, ganduri, planuri comune, poate familii. Pierd...pierdem!
Poate (sigur) ar trebui mai mult sa facem si mai putin sa gandim! Riscam sa cadem pe ganduri si sa ne lovim la cap.
"Vantul e nemilos pe masura ce urci spre varf!"
No comments:
Post a Comment