Nu stiu daca ai avut vreodata nedumerirea sau sentimentul ca nu esti capabil sa iti dai seama, sa intelegi daca unele persoane iti vor raul sau binele. Si din pacate sau din fericire, acele persoane nu le-ai tu sa faca parte din viata ta. Asa a fost dat. Stai si pui in balanta si incerci sa vezi daca tot binele facut, daca tot ce ti-au oferit pot sa ridice macar un pic talerul cu tot raul facut, cu toate momentele cand au distrus si ultima farama de bunatate din tine, ultima farama din adevaratul tau eu.
Pe moment nu iti dai seama, dar la un moment dat realizezi ca ai ramas cu sechele si ca esti rau cu cineva care nu a avut nimic de-a face cu distrugerea ta interioara si ranesti pe cineva nevinovat care poate chiar tinea cu adevarat la tine. Asta doare cel mai tare. Cand realizezi acest fapt. Si atunci...
Si atunci...incepi sa te autodistrugi...iremediabil, pentru totdeauna. Si te simti ca un lepros intr-o lume de oameni sanatosi tun. Insa ei dandu-ti lepra.
P.S. partea cea mai amuzanta e cand ii auzi pe aia care zic: "ti-au oferit atatea!". Si-n gand le raspunzi: "Atata durere!"
P.S.2. singurul leac gasit a fost atunci cand te-ai scufundat de tot in abis si aproape ca te-ai pierdut de tot in intuneric, dar cand ai iesit la suprafata, ai iesit mult prea puternic si de neinteles pt unii. Nu te obosi sa explici celor care nu vor sa inteleaga.
Poate ca totul se iarta, dar nimic nu se uita!
No comments:
Post a Comment