Noi, oamenii, niciodata nu apreciem cu adevarat valoarea unui lucru pana in momentul cand acela ne lipseste. Ma grabeam sa ajung la o consultatie si alergam pe scari, apoi m-am oprit brusc cand am vazut la intrarea spitalului o tanara in scaun cu rotile cu picioarele atrofiate. M-am simtit foarte prost pt ca am alergat in fata cuiva care asta viseaza sa faca: sa mearga, sa alerge, sa fie independent si liber din nou.
Cateodata nu realizam cat de bogati si binecuvantati suntem! Si mai mereu uitam sa multumim!
No comments:
Post a Comment