Sunt pe banca in parc si nu stiu daca sa fiu scarbit sau sa ma simt norocos. Scarbit pentru ca am calcat intr-un balegar de bovina, avand in vedere textura lui, scarbit ca lumea e mai imputita decat excrementul mai sus mentionat. Sau norocos. Ca daca as lua in considerare "traditiile si obiceiurile", cica aduce noroc.
Personal nu prea cred in superstitii si daca as face-o as spune ca mai norocosi sunt cei care mananca rahat decat cei care calca in el. Din pacate sau din fericire mai bine zis nici asta nu am facut. Poate de aia sunt atat de ghinionist si altii atat de norocosi.
Revenind la lumea asemenea balegarului de bovina. Imi pare rau, dar m-ati adus in ultima faza. Toata viata am incercat sa ma inconjor cu un scut de bunatate si iubire pt ca mereu am crezut in zicala "Bine faci, bine gasesti!". Mereu am crezut ca daca eu sunt asa, vor fi si cei din jurul meu asa. Sau ca macar voi reusi sa ii schimb, macar putin, macar pe ei.
Insa se pare ca am fost mult prea naiv si am pariat gresit. Si astfel oamenii in care credeam cel mai mult, oamenii pentru care eram intotdeauna all in, oamenii pentru care as fi renuntat oricand la mine pentru binele lor. Oamenii aia au distrus scutul mai sus mentionat. Au aruncat cu pietre, sulite, au tras cu tunul pana nu a mai ramas nimic din el.
Mai mult decat atat, nu s-au oprit aici. M-au pus la zid si au tras sageti otravite in inima mea. Si au fost multe si am indurat cate am putut.
Pana acum, pana cand otrava din sagetilor lor a pus stapanire pe Calea Lactee a Sufletului meu.
Si acum va mirati ca nu mai sunt baiat bun, ca m-am schimbat, ca sunt mereu al dracu'. Cand schimbarea mi-ati provocat-o voi sageata cu sageata. Am incercat din rasputeri sa ma opun dar otrava a fost prea multa si prea puternica si si-a facut efectul intr-un final.
Acum suportati consecintele, El Nino a devenit El Jefe!
Nu voi mai fi baiat bun, cu voi, si prefer sa va elimin din viata mea pentru ca nu vreau ca atitudinea mea, din cauza voastra, sa fie daunatoare persoanelor nevinovate. Nu vreau sa merg incruntat pe strada ca sa sperii copiii. Vreau sa fiu un om normal, ma rog, normal in sensul de vesel si pururi zambitor, nu normal ca toata gloata devorata de capitalism, de societatea asta bolnava.
Am murit si inviat de prea multe ori dimineata, de dimineata. Si cenusa mi s-a terminat. Imi simt corpul sleit de putere. Oasele ma dor, genunchii imi cedeaza. Stomacul ma lesina adesea de durere. Si de parca nu era destul, simt cum Calea Lactee a Sufletului cedeaza si ea. Bataie cu bataie. O simt cum gafaie greoaie, o simt cum nu mai poate. A indurat destule pana acum. Dar nu ma plang. Sunt impacat cu mine si cu faptele mele.
Si mental ma simt mai puternic ca niciodata. Creierul imi este mai conectat si mai viguros ca niciodata. Sinapsele functioneaza la turatie maxima. Informatiile curg la viteze uluitoare. Nu as vrea sa par un om superior, ca sunt inferior catorva, insa ma simt mai puternic ca niciodata. Simt multe. Observ mult mai multe decat un om normal sau sa il numesc superficial, ca sa nu fiu inteles gresit. Si inteleg mult prea multe!
Gata cu fotosinteza! Doamne ajuta!
My soul is on fire, the storm is coming!
Life doesn't get easier, I just get stronger!
