Nu-mi spune "Ramanem prieteni", te rog. Prefer sa imi tragi un glont in cap sau sa ma dai la crocodili. Poti sa ma omori si cu picatura chinezeasca, insa nu imi ucide inima.
Nu voiam sa imi spui "Da" acum pentru ca nici nu am pus intrebarea. Adoram discutiile noastre, zambetele idioate din fata monitorului si suspansul pana cand imi raspundeai dimineata cand te trezeai. Adoram...Adoram sa am rabdare, sa astept desi urasc sa o fac. Adoram...insa nu mai am ce sa ador. Mor in reprize, nu de 45 de minute, ci de rasuflari chinuite, cu fiecare inspiratie si expiratie, parca imi mai intra un ac in suflet. Parca un arcas mi-a luat la tinta inima si nimereste numai in centru. Ma simt ca un condamnat la moarte desi sunt propriul director al inchisorii...Adoram...
Dar acum nu mai am nimic. Am avut nimic, insa pana si nimicul ala a disparut. Nu plang, doar mi-a intrat o gaza in ochi si incerc din rasputeri sa o scot si nu reusesc. Nu am un gol in stomac, ci o gaura neagra. Din bataile mult prea violente si dese ale miocardului, acum sunt lente si chinuite, ca ultimele miscari ale unei antilope care a fost prinsa de beregata de regele junglei. E o jungla in sufletul meu.
Am iubit inca o data, o sa iubesc si voi iubi, indiferent cat de tare doare. 1 secunda de fericire suprema merita 100 de ani de suferinta acerba!
Noapte buna!
No comments:
Post a Comment