Sunt?

A fi sau a nu fi, asta-i intrebarea! Asa spune amicul William.

Asa ca ma intreb? Sunt? Suntem? Ce sunt...suntem?

Sunt un soldat batran pierdut in razboiul timpului cu...timpul meu!

Sunt scutul-arma sau arma-scut 

Sunt asasin blajin, tacut

Am omorat povestitorul mut

Si vreau sa ucid ura, prostia si indiferenta

Si vreau sa apar iubirea, credinta si prezenta

A tot ce-i bun si bine face

Si tot ce-i rau si ne displace

Sa piara, sa se faca scrum...

Un vis nebun!

Sunt...

Lasand versurile si rimele sa se odihneasca un pic, pentru ca pana si cuvintele au nevoie de odihna...Nu stiu ce sunt?! Sau poate "stiu, dar nu vreau sa stiu ca stiu asa ca nu stiu!". Atunci cand stii ca ai devenit ce voiai sa devii te plafonezi si ai 2 solutii: ridici standardele si/sau te prefaci ca nu stii. De ce? Ca sa evoluezi, sa evoluezi...sa creezi din tine un "tine mai bun decat voiai si credeai ca o sa devii!"

Amicul Socrate spunea: Tot ce stiu e ca nu stiu nimic!

Aveam atat de multe idei sa mai scriu aici, dar s-au oprit. Deci, cred ca v-am plictisit de ajuns!

P.S. "N-am timp de timp, pe langa mine...timpu-i trecator!"
##Din seria seri tarzii si dimineti devreme