E asa de ciudat cum o zi de rahat turcesc se poate transforma intr-o zi mai mult decat frumoasa, doar intr-o secunda, doar printr-o notificare, printr-un mesaj, printr-un apel primit.
E asa de ciudat cum aceeasi persoana care te-a distrus sau care te poate distruge, tot ea te poate face sa zambesti. Ce sa te faci si cu Calea Lactee a Sufletului asta...
E asa de ciudat cum dam putere oamenilor sa ne distruga doar pentru o treaba efemera numita dragoste, iubire sau cum s-o mai numi...
E asa de ciudat, straniu, irational si totusi o facem, din ce in ce mai putini dar o facem...
E asa de ciudat...si totusi e asa de frumos cand se intampla, cand simti ca e reciproca treaba.
E asa de frumos...(si chiar daca dureaza doar un moment, o secunda, o clipa, tot merita sa o traiesti, chiar daca dupa o sa suferi toata viata, decat sa n-o traiesti deloc).
Iubiti, iubiti, iubiti! E cel mai frumos sentiment! Iubiti necontenit, tot timpul, intruna, oriunde, oricand...dar nu pe oricine!
"Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc."
Liviu Rebreanu
No comments:
Post a Comment