To be or not to be?

To be or not to be? This is the question, Will said. I dare to say that "What to be?" is the real question. What defines us as human BEings? Are we still humans? Or just robots in search of money and fame who don't care of anything else.

In a world full of superficiality a little people think about these questions. Everybody wants results but almost nobody doesn't know how to get there or what it takes to get there. We became so eager to make money, to have a big house, a fancy car that we forgot to really live. We forgot to appreciate the little things, we forgot to appreciate that we are so rich cuz we are healthy, we forgot to appreciate the people near us who really love us. We forgot to say "I love you!", "I missed you!", "Thank you!".
We forgot to be happy! We forgot to be humans!

To be or not to be? But what to be? If you became what you want will you BE happy?  Will you still be a real human BEing? If you achieve what you want to achieve will you be happy or you will want more?

I just want to be happy and that means to be healthy! That is the real wealth!

Lumea cica-s profund. Nu ma consider neaparat profund, dar voi sunteti cu siguranta superficiali. Faptul ca eu nu pot sa ignor ce se intampla in jur, ca vine vorba de oameni, mediul inconjurator, lucruri, animale, face parte din mine.

Ma sfasie indiferenta si ignoranta si felul cum ne comportam cu semenii nostri. Ma doare ca am uitat sa mai fim umani. Ma doare ca suntem fiecare pentru el si nu toti pentru unul.

As vrea cateodata sa fiu mai superficial pentru ca, probabil, as fi mai fericit, insa in esenta mea nu pot sa ignor ceea ce se intampla in jur pentru fericirea-mi proprie.

Daca un singur om din lumea asta e trist, noi toti, restul nu avem dreptul sa fim fericiti. As da o lege in sensul asta, dar s-ar rasturna Pamantul cu susul in jos.

Voi puteti fi fericiti, aveti suficient, eu nu. Am un gol in stomac, ca eu acum pun capul pe perna si-n Africa un copil n-are apa potabila. Ma termina psihic!

Gauri negre in suflet

In spatele zambetului larg, a omului voios,
Mereu pus pe glume, niciodata serios...
Se ascunde un copil batran,
Zidit de timp in era nepotrivita
Ma uit la ceas, ora e gresita!
Fericit, trist, sclav sau stapan
Ramas mereu singur pe aceleasi drum!

Mi-e greu sa mai fiu eu
Ceilalti crezand ca sunt critic cu ei...
Azi mi-am batut cuie pe suflet
Mai critic fiind cu mine.
Asta-i doar un pamflet
La fel ca si viata
E doar o alta zi
Cand vorbesc cu ceata!

Incerc sa-mi gasesc calea
Urmand alta cale gresita
Nu mai caut fericirea cuvenita.
Vreau doar sa zambesc la sfarsitul fiecare zile
Fiind sanatos fara vreun pumn de pastile
Si fiecare zi o duc c-un singur gand
De-o fi ultima, am sa mor razand!

Ineptiile unui temerar

Imi pare rau, dar nu mai cred in povesti cu final fericit! Sunt tipul ala de om perfectionist care citeste si scrisul ala mic de la final. Si-mi amintesc ca toate povestile cu printi si printese, castele si nunti ca-n povesti, se terminau cu "si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare minciuna". Nu-s sadic, nici pesimist, viata m-a invatat ca ce-i frumos trece, nimic nu tine pentru totdeauna. 

Insa am invatat ca un singur lucru e important: sa crezi in tine pana la capat, pana la ultima picatura de sange, pana la ultima bataie a inimii, crezi, crezi in tine! Vei reusi! Si daca n-o vei face, tot vei castiga! Vei sti ca ai incercat tot si nu vei avea regrete! In ultimele clipa de viata, n-o sa te gandesti ce casa mare si frumoasa ai si ce pereche frumoasa de pantofi ai in picioare, te vei gandi la fiecare sansa pe care ai ratat-o, fiecare "Buna" pe care ai fi putut sa-l zici si nu l-ai zis, fiecare "Te iubesc", fiecare "Iarta-ma", fiecare "Multumesc" pe care ai fi putut sa le spui si nu le-ai spus. Din orgoliu, timididate sau din orice alt motiv imbecil.

Ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata! Dupa asta mi-am ghidat si imi ghidez viata, traiesc clipa, ma dau cu capul de asfalt, ma ridic si merg mai departe, joc all in, stiu ca n-o sa pierd niciodata! Si-n ziua cand voi pleca, voi zambi, voi fi recunoscator si mandru de calatoria pe care am facut-o!
TRAITI, traiti ACUM! Maine poate nu va mai fi!

In the end...

I don't know you but I often think about death. And it's not because I'm afraid of it because I'm not...I think of it trying to understand our purpose here on Earth.

But I don't wanna tell you about death, I wanna speak about life but in order to do that first you must understand that what makes life beautiful is death. Not knowing what happens tomorrow is what makes things interesting, even the greek gods envied people because they weren't immortals as them. As I told you if you understand that you will die and you never know when, it may happen tomorrow, next year, 10 years from now, when you'll understand this, it will change your whole perception about life. I hope so...

I like the mountain! I love snow! Skiing is my greatest passion! I love being just myself, my skis and the slope in the morning, running with speeds greater than 100km/h! And it's not the speed that I like, not even the adrenaline...it's just the unkown that attracts me, the fact that one wrong move and I can be dead! That's when I feel the most alive!

We're all going to die. The only question is how. - Bodhi

When you'll understand death, you'll understand life! You will appreciate life! You'll be more greatful of everything you have! You'll respect yourself more! You will learn to live for real...you will understand the essence of life, of being alive!

Anyway I don't want to teach you how to live! This is just how I feel!

I don't know why I'm telling you this maybe just because I know I won't be here for a long time! And the day I die I just want you to remember not my face...but the way I lived, without fear, without limits, without thinking of what others say about me! And in that day the greatest gift you can make me it's just to look into your soul, to be honest with yourself and to sincerely ask yourself: "Am I happy? Am I really living?". That's all I want for you who read this know: to be happy! To live for real!

P.S. #alwaysRemember: Live NOW! Tomorrow may never come!

Tatal meu! Tatal tau! Tatal nostru :)

NIHIL SINE DEO!

Nu incerc sa conving pe nimeni ca acesta-i adevarul desi in sinea mea e limpede. Eu stiu doar ca de fiecare data cand viata m-a dat cu capul de asfalt si credeam ca nu pot sa ma mai ridic, El a fost acolo, mi-a intins mana si m-a ridicat. Desi eu nu am fost acolo pt El si de multe ori l-am uitat. El nu m-a uitat niciodata pe mine. Desi meritam. Stiu ca meritam. Pt ca eu daca as fi fost in locul lui uitam unul ca mine.
Tocmai de asta nu sunt si n-as putea fi. Pt ca El e iubire. O iubire infinita, nepamanteana, pe care noi de multe ori o ignoram sau refuzam sa o vedem.
Si apoi ne suparam ca nu e acolo pt noi. Dar El e. Doar ca noi refuzam sa il vedem, refuzam sa ii cerem ajutorul, ne indoim de El apoi ne intrebam "Unde e?". E in noi. In fiecare dintre noi. Doar ca il ignoram, batjocorim, maniem in fiecare zi. Cateodata il mai si injuram. Dar cand ne e greu ne intrebam unde e sau ii cerem ajutorul. Atat de ipocriti suntem.

Nu incerc sa va conving de nimic. Eu stiu ca atunci cand viata ma dadea cu capul de asfalt, cand nu mai vedeam luminita de la capatul tunelului, cand voiam sa renunt, cand eram singur in Groapa Marianelor si au fost destule momente d-astea, El a fost acolo pentru mine. Mi-a intins mana si m-a ridicat. Desi nu meritam. Pt ca l-am maniat, batjocorit, suparat exact ca voi.
Un singur lucru n-am facut: nu m-am indoit nici o clipa de existenta lui si am crezut intotdeauna ca intr-un final imi va lumina calea!

NIHIL SINE DEO! Multumesc! Te iubesc!

WAYS

They say 'You have a beautiful life' but they only want to see my holidays and what I do in my free time. But every coin has 2 sides. You know, sometimes I work '24/7', sometimes like last night I went to sleep around 1.30 and I woke up at 5.30 and it didn't even ringed the alarm. My body knows that I have something to do today and stopped sleeping. Now some of you will think it's not so beautiful anymore. But as I said life is like a coin, it has 2 sides you will never have only one way in life, you will never be only happy, rich, etc. To be, to achieve or to become something, you need to sacrifice something else!
Life is the teacher and we are the students. And we should never stop learning! We should always struggle, we should always become better and better to reach the best version of ourselves and we should ALWAYS overcome every problem no matter how big it is. 

Remember, life is the teacher, maybe sometimes seems to be a bad one, but the teacher always wants the best for his student, so #always #learn something from every test that lifes gives you.
Cuz in the end, it is only about you. Your way, your life, your ability to overcome everything. So keep winning, keep punching and never ever give up!
#aimingtotheTOP

Scopul?

"Un vis al mortii eterne e viata lumii-ntregi!"

Astazi a murit tatal cuiva apropiat mie, ma rog sa zicem ca s-a impiedicat de sine si l-a calcat trenul, asta ca sa nu spunem ca s-a sinucis. Un om de nota 20. Dar nu cred ca va intereseaza asta...

Revenind, stateam si ma gandeam ca, inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, toti murim. Absolut toti. Nu stiu pe nimeni care e nemuritor. De multe ori imi pun intrebarea ce s-ar intampla daca as muri maine. Mai nimic, vor plange cativa oameni, se vor face cateva pomeni, apoi gata, viata merge inainte. De ce va spun asta? Poate ca vreau sa va pun putin pe ganduri. Pentru ca fac, facem multe lucruri gresite, multe lucruri degeaba si uitam sa traim, sa traim cu adevarat. Ne irosim vietile. Si sunt mai mult decat convins ca daca v-ati intreba mai des "Ce s-ar intampla daca as muri maine?" vietile voastre se vor schimba, in bine evident. De unde stiu asta? Din propria experienta.

Si n-o zic doar eu, au zis-o altii mai intelepti decat mine acum mii de ani: „Vrei să trăiești cum se cuvine? Învață mai întâi să mori.” - Confucius

Intrebati-va asta mai des si va garantez ca viata voastra se va schimba sau macar scopul ei si/sau anumite lucruri din ea.

In orice caz, tu, cel ce citesti aceste randuri, intreaba-te mai des inainte de a face ceva: "De ce fac acest lucru? Ma face fericit?" daca nu vrei sa ma crezi pe mine, crede-l pe Dalai Lama, de la el am invatat asta!

Cugetari

Suna a cliseu dar banii ar trebui sa fie mijloc nu scop, oamenii ar trebui sa faca bani nu banii sa-i faca pe oameni!

Viata ii atat de cinica incat pe ultima suta de metri, cand mai ai cateva clipe pe acest meleag, viata-i cea mai necrutatoare: Desi ai da toti banii din lume ca sa mai poti trai ea iti pune nemiloasa pistolul la cap si-nainte sa traga iti sopteste suav la ureche: "Ai avut atatea sanse, dar nu ai profitat de ele! Acum e timpul sa pleci!"

Nu urmari bogatia, asculta si simte viata, bucura-te de ea, de oameni, natura, de tine caci va veni o zi si nu vei sti ca e ultima caci viata-si incarca pistolul!

Traieste! Bucura-te! Zambeste! Fii recunoscator! Fii fericit ACUM: maine poate nu va mai fi!

Nu stiu de ce am scris aceste randuri...dar simt cateodata cum viata-si incarca pistolul!

Mind over body

Just find out that my tumor was not bening as I was told so I did a second surgery but I still don't give a fuck! This is life! It is what it is! So why the fuck should I be worried of something I cannot control! It seems my way of living, of doing everything I wanna do, of saying everything I wanna say it's better than yours. Even if people say I'm "blablabla and blablabla" I did what I wanted despite the idiot average idea about it.

Even if I died who's way is better? Hopefully no, but let's suppose you're on the hospital bed and you have a few days to live. Imagine this and think about your life, what you did & said, have you done all you wanted? All you've dreamed about? Maybe to do all of it is hard, but have you even tried? Answer this and decide how to live the rest of your life! It sounds like a cliche but "Someone once said: Live every day as if it were your last because one of these days, it will be!"

Do whatever the fuck you wanna do! Because if you end up unhappy, living a life you don't enjoy, going to a job you don't like because you listened to your mum and dad, a neighbour or a friend, it is only your fault cuz instead of listening to your heart, instead of following your dreams, your own path, you let others decide for you! But now, you live that shitty life, not the ones who advised you!

Cancer, not cancer, idiot or not, sad or happy, this fucked up me, will live forever, maybe my body will die, but the way I am, the way I see life will live forever. This is my legacy, my legend, not giving a fuck since 1992!

Those who don't jump will never fly! Those who don't leave their comfort zones, who don't risk, will live everyday the same boring day and call it a life! Don't blame others! It's your only fault if you don't change, if you want something but you don't chase it, don't work for it. If you dream something and don't go for it, who's responsible for not having it?

One day we all die, but until then let's make every day, every second count. Let's leave our mark, our legacy! LIVE NOW cuz tomorrow may never come!

Be grateful! NIHIL SINE DEO!

Fericire

Fericirea e atunci cand vii acasa de la Bucuresti.

De la Bucuresti, de pe Calea Floareasca, n-ati ghicit, nu de la vreo carciuma ci de la spitalul cu acelasi nume, ala de urgenta.
Si na, doar tu ai vrut sa stai in spital pt ca ti-a placut, tu ai vrut sa te operezi pt ca ti-a placut. Ce dracu' doar nu-s genul sa ma duc la Nuba sau la SW, mie imi place sa ma duc prin spitale sa ma distrez.

Si te rogi sa ajungi acasa. Opresti de cateva ori pe drum ca sa nu vomezi de la atatea medicamente pompate in tine non stop. Faptul ca-ti bubuie capul ca-n WW2 nu-l mai pui. Doar te rogi sa ajungi acasa ca sa nu vomezi in masina, ca nu-i a ta.

Fericirea e atunci cand ajungi acasa si te bucuri ca in sfarsit poti sa vomezi linistit in baia ta dar pana sa ajungi sa faci asta se aude o voce: "Nu o mai lua cu carjele prin gazon ca il strici!"

Superb, te iubesc, tata! Noroc ca nu esti vitreg, altfel aveam niste dubii ca treaba-i reciproca!

Dudul

• "A innebunit asta si a inceput sa posteze copaci pe insta..."
  Trec anii...ultimii 2 nu i-am simtit, nu stiu cand au trecut! Trec anii si ma trec si eu.
• 
  „Nimic nu e mai interesant decât să te întorci într-un loc unde nimic nu s-a schimbat, doar ca să vezi cât de mult te-ai schimbat tu.” — Nelson Mandela
• 
  In imagine e un dud (nu agud). Dudul din fata casei bunicilor. Dudul in care ma urcam adesea in vacantele de vara de la bunici si stropeam oamenii cu apa, cu ce apucam: cu seringi si alte nebunii improvizate, asta 'pana sa vina capitalismul peste noi cu pistoale cu apa'.
  Ce emotii ne mai incercau cateodata cand venea cate un mos nervos spre dud sa vada daca e cineva acolo si apoi arunca cu vreo piatra sau striga la bunici. 
• 
  Revenind la citatul de mai sus, as putea spune ca schimbarea nu-i asa de drastica, asta deoarece am avut un imbold sa ma urc in dud, de dragul vremurilor bune, m-a retinut insa "capitalismul": "Daca-mi stric adidasii? Ca am dat atatia bani pe ei!". Mi-e dor sa ma urc in dud, mi-e dor sa ne strangem 15 oameni sa jucam 'Hotii si vardistii', 'Prinsa', 'Ascunsa' dar din pacate ultimul nu mai scapa turma. Nu ne mai scapa nimeni de griji, de platit facturi, de o alergatura infinita care, in definitiv, nu duce nicaieri. De fapt duce, ne duce pe toti in acelasi loc, fie ca e de stejar, cires sau brad, mai mare sau mai mic, mai urat sau mai frumos, duce intotdeauna spre acelasi loc: 2 m sub pamant. (1.60 daca groparul e beat si n-a primit destul). Sfarsitul e pt toti la fel, caci nimeni nu e nemuritor dar drumul difera intotdeauna. Multi zic "Ce-ar fi fost daca...?" d-aia am decis sa fiu din ala cu "Ce rau imi pare c-am facut..." deoarece inca refuz sa ma pierd in miscarea browniana spre nicaieri. In final n-o sa intereseze pe nimeni cat de mare am avut casa si ce masina scumpa am avut dar sper sa ramana legenda c-am facut mereu ce-am vrut, ca mi-am bagat organul de cate ori am vrut, ca pana la urma e al meu, m-am dat cu capul de pereti de cate ori am vrut ca-i viata mea, doar a mea si nu trebuie sa-mi spuna nimeni cum sa mi-o traiesc, c-am avut prieteni PUTINI dar BUNI pe care ii numeam frati si i-am iubit si m-au iubit asa tampit si impulsiv cum sunt.
• 
  
Si imi place sa cred ca din ziua in care am scos primul urlet pana in ultima in care am facut umbra acestui pamant, am fost mai mult decat orice: REAL. Imi place sa cred ca am fugit de minciuna si n-am fost una si mai mult decat orice am fost intotdeauna EU! O zi superba! Ma duc sa ma urc in dud caci ultimul inca scapa turma! 

Hagi, Nastase si Ionica Pripas

Romania...o tara de cretini cu prea mult internet gratis si "smartfoane" cu facebook care se cred experti in orice. Cercetatorii britanici sunt pistol cu apa, pe langa mega expertii romani in absolut orice.

Hagi, cel mai bun fotbalist roman din istorie si, as putea spune, pe buna dreptate, unul dintre cei mai buni din lume la vremea sa. Omul asta a invatat: FOTBAL; nu fizica cuantica. Nu trebuie sa stie ca E = m c^2. Omul e o enciclopedie de fotbal. A fost, este si va fi. Drept dovada sta academia pe care a ridicat-o la Ovidiu, riscandu-si mare parte din banii sai. A scos si scoate copii pe banda rulanta, vanduti pe milioane de euro. Mai trebuie vreo dovada ca e doctor in fotbal? Banuiesc ca nu. Faptul ca mai pierde cu 2-0 la pauza meciul cu lb. romana nu trebuie neaparat condamnat. Repet, omul e doctor in fotbal, n-a studiat nici gramatica, nici fizica cuantica. Cum nici un profesor de lb. si literatura romana/un savant nu reuseste sa faca un dribling ca Hagi, nici acesta din urma nu se poate ridica la nivelul lor.

Revenind, a si am uitat sa specific ca Hagi nici macar nu e roman. Mai trist este ca pe Hagi, machedon, aroman, l-am auzit de infinit mai multe ori sa zica "ba eu is mandru ca-s roman si am luptat pt tara asta si mi-e rusine unde a ajuns. Pai pe vremea mea ne bateam cu cei mai buni!". Cuvintele din " " sunt mai mult sau mai putin exacte, ideea ati inteles-o.

Trist, trist e faptul ca aruncam cu noroi in valorile noastre. In Hagi, un machedon de 100 de ori mai roman si mai demn decat multi din putoii astia ofuscati de pe internet. In Nastase si altii...

Nasty. Ilie, un nebun frumos al sportului alb. Cu ce a gresit saracul? Ca e roman? Ca-si apara tara? Ca a mustrat-o pe Konta? Lesinata aia care era intr-un moment prost si incerca prin toate tertipurile s-o scoata din mana pe a noastra pt ca pierdea si a inceput sa planga "din cauza publicului". Nasty s-a revoltat, pe buna dreptate, pt tara lui, in tara lui. A fost facut tigan si in 31321 feluri in strainatate. Doar pt faptul ca e din Romania. Dar el n-a plans, el a ajuns nr. 1 ATP. Primul nr. 1 din istorie: ILIE NASTASE. Si omul ce a primit? O ploaie de injurii si critici, nu doar din strainatate, ci mai ales din tara sa. Tara pt care a luptat l-a crucificat. Marii experti si demagogi romani despre care va vorbeam dar si atotstiutori ca CTP, un fel de mega zeu la expertilor. La tenis e un clasament ATP unde Nasty a fost nr. 1, daca s-ar face si un clasament al expertilor cred ca el ar trebui sa se numeasca "clasamentul CTP", e evident banuiesc din ce motive. Nu mai zic de faptul ca Nasty a fost interzis la turnee in strainatate cat si in Ro, n-a mai fost capitanul nejucator al Romaniei desi fetele il sustineau, a fost facut cu ou si cu otet pt ca a facut prostia sa-si apere tara.

Petre Tutea: "Am stat 13 ani in temnita pentru un popor de idioti!"

Ba baieti, inainte sa vorbiti de Hagi, de Nastase, de Nadia, eu va rog atat: ajungeti si voi nr. 1 in lume la ceva si apoi spuneti ce vreti voi despre cine vreti voi. Cand o sa ajung prin alte tari si o sa zic "Ionel Pripas" si o sa faca aia ochii mari si o sa sara in sus si o sa ma intrebe: "Wow tu esti din Romania, tara lu' Ionica Pripas!?!?!" atunci aveti dreptul la absolut orice. Pana atunci, NU. Stati cuminti in banca voastra si munciti, munciti, munciti, pana ajungeti cu adevarat nr.1. Ca nr. 1 in critica poate fi oricare dintre noi.


P.S. "Daca marcam cu un gol mai mult decat ei ii bateam!" - Hagi. Acelasi om, acelasi nume pe care daca il pronunti in anumite tari e ca si cum ai spune Dumnezeu. "Aaaa, Romania? Gheorghe HAGI!", putin stalcit pronuntat acel "Gheorghe" dar de fiecare data mi s-a facut pielea de gaina. Sunt roman si sunt MANDRU, mai ales pt. ca sunt contemporan cu HAGI, Nasty, Nadia chiar daca marcam cu un gol mai mult decat ei si i-am fi batut.

P.S.2 Atunci cand o sa ajung prin alte tari si o sa zic "Ionica Pripas" si o sa faca aia ochii mari si-o sa zambeasca si-o sa fiu mandru ca esti roman de-al meu, atunci, tu, Ionica Pripas sa-ti dai cu parerea despre Hagi, Nasty, Nadia, etc

Sportul alb si halepismul

Martina Hingis! Tu ai auzit de Martina Hingis? Nu intreb daca ai vazut-o jucand pt ca ma indoiesc, in general vorbind. Si vorbesc de dansa la simplu, ca poate la dublu ati auzit ca inca mai joaca/jucase recent. Ei uite cu mica elvetianca atomica am inceput eu sa ma uit la sportul asta, sportul alb. Tot micuta, un fel de Halep se duela pe-atunci prin anii 2000, surprizantor sau nu, tot cu surorile Williams.

Dar nu despre asta voiam sa va zic sau de Nadal, nu asta de acum, consacratul, ci de Nadal ala de 19 ani cu care tineam eu desi majoritatea tineau cu maestrul Federer. Intotdeauna am preferat munca si nu talentul. Cu talentul te nasti, e ceva genetic, il ai acolo insa fara multa munca nu poti reusi. Poti...numai sa ajungi la un nivel si sa stagnezi si apoi sa esuezi acolo. Cu multa munca si ambitie e imposibil sa nu reusesti. Chiar si macinat de accidentari ca Rafa. Rafa ala care de la 5 ani, desi era dreptaci, a fost obligat de ai lui sa joace tenis cu stanga ca sa le fie mai greu adversarilor.

Halep. Halep de acum e un fel de Nadal la 19 ani. Nu se da batuta niciodata, lupta pt fiecare minge. Detaliul major ca Halep sa devin Nadal de acum e insa psihicul. In momentele de maxima tensiune, mai ales in finale, Simona clacheaza. Ma rog e omeneste cumva. Nu toti suntem la fel. Insa cand vezi ca te blochezi de fiecare data intr-un anumit punct si te ineci ca tiganul la mal cum zice-o vorba din popor, iti iei un psiholog, un mental coach ceva si lasi orgoliul si incapatanarea la o parte. Asta ma deranjeaza la Simona. Atat. Orgoliul si incapatanarea asta tipica machedonilor. Daca ati urmarit finala, in decisiv la 4-4, Simona a avut minge de 5-4. a irosit-o si apoi Caroline a revenit si a castigat ea punctul. Alt lucru vizibil de pe luna, in setul 3, Simo a renuntat la mingile lungi(voit sau nu) si lovea numai cu mingi scurte, ceea ce e un avantaj major pt adversa, pt ca poate intra in teren si poate lovi decisiv mai usor.  Simo a clacat din nou pt ca cedeaza psihic in momentele de mare tensiune cum am mai zis.

N-o injur, n-am facut-o niciodata si, ca iubitor al tenisului si fan al ei am tot dreptul sa o critic din punctul asta de vedere: ca nu-si ia un psiholoc, un mental coach. In afara de motivele de mai sus enumerate, eu, spre deosebire de multi dintre voi o urmaresc si sustin pe fatuca asta dinainte de Wim Fissette cand a inceput sa ajunga prin finale si/sau dinainte de operatia mai mult sau mai putin controversata care a facut-o si mai cunoscuta, atat in strainatate cat si in tara. N-am zis ca am o parere avizata, ca nu-s Ilie Nastase, dar nici voi astia fanii de carton care ati inceput sa o sustineti dupa ce a devenit cunoscut NU aveti! Si nu aveti dreptul sa va ofuscati ca nu-s de acord cu modul ei de a aborda problema expusa.

Multi dintre voi sunteti fani Halep pt ca asa e la moda. Altii o sustin dinainte sa fie o moda!

Alain Delon!

"Totul este fals, totul e falsificat. Nu mai există respect, nu mai există cuvântul dat. Doar banii mai contează. Auzim vorbindu-se de crime de-a lungul zilei. Ştiu că voi părăsi această lume fără regrete", a mărturisit Alain Delon, după ce a vorbit despre cariera sa, relaţiile dificile cu familia, soţiile pe care le-a iubit şi prietenii pe care i-a pierdut. "Aproape toată lumea a murit", a subliniat actorul mitic din "Ghepardul", de Luchino Visconti, potrvit News.r0.

Întrebat despre locul unei femei în viaţa sa de astăzi, actorul a răspuns că nu "a găsit-o". "Nu spun că nu există candidate. Sunt zece, dar niciuna nu este potrivită pentru a-mi încheia viaţa. (...) Aş putea să mă căsătoresc cu cineva dacă ea ar fi pregătită să mă însoţească până la final", a explicat actorul.  

Alain Delon a mai declarat că filmările la "ultimul film", cu Patrice Leconte şi în care apare alături de Juliette Binoche, sunt "în întârziere". Şi ar dori să se întoarcă pe platouri pentru o ultimă dată. 

Ultimul lungmetraj cu Alain Delon a fost lansat în 2008 - "Asterix la Jocurile Olimpice/ Astérix aux jeux olympiques", de Frédéric Forestier şi Thomas Langmann, în rolul lui Iulius Cezar. În teatru, actorul a apărut ultima dată pe afişul spectacolului "Une Journée ordinaire", de Eric Assous (2011 şi 2013).

Cu o carieră impresionantă şi peste 100 de interpretări memorabile, actorul, producătorul, scenaristul şi regizorul Alain Delon aniversează 60 de ani de la debutul său în cinematografie. Şase decenii în care a strălucit pe marile ecrane în pelicule care au făcut istorie.

”Rocco şi fraţii săi” (1960), ”În plin soare” (1960), ”Eclipsa” (1962), ”Ghepardul” (1963), ”Laleaua neagră” (1964), ”Samuraiul” (1967), ”Borsalino” (1970), ”Notre histoire” (1984) sau ”Pe cuvânt de poliţist” (1985) sunt doar câteva dintre filmele pentru care Alain Delon este considerat cel mai important actor francez al secolului XX.

S-a născut la data de 8 noiembrie 1935. Frumuseţea magnetică şi farmecul personal au făcut ca actorul să fie curtat încă de la începuturi de industria hollywoodiană, însă, deşi i s-a oferit şansa de a fi distribuit într-unul dintre filmele lui David O. Selznick, Delon decide să-şi înceapă cariera în Franţa, unde se lansează în 1957 în ”Quand la femme s'en mêle”, în regia lui  Yves Allégret. În 1958, în Christine, joacă pentru prima dată alături de Romy Schneider, fermecătoarea actriţă ce avea să-i devină logodnică.

După rolul din ”Ghepardul” (regia Luchino Visconti), în 1964, Alain Delon a fost nominalizat pentru prima dată la Globul de Aur. În 1977 a ajuns pe lista favoriţilor la Premiile César pentru rolul principal din ”Mr. Klein” (regia Joseph Losey), iar interpretarea din ”Notre Histoire”, de Bertrand Blier, i-a adus în 1985 premiul pentru cel mai bun actor.

Festivalul de la Berlin i-a acordat Ursul de Aur onorific în 1995, iar în 2005 a fost numit Ofiţer al Legiunii de Onoare de către preşedintele Jacques Chirac, pentru contribuţia sa la arta cinematografică.

Alain Delon a fost invitatul de onoare al Festivalului Internaţional de Film Transilvania 2017 (TIFF). 

Cantarul

Desi cand eram copil si eu foloseam sintagme de genul, n-am reusit sa inteleg niciodata afirmatiile de felul: "Te iubesc (cel) mai mult!", la adulti.

Iubirea nu-i ceva masurabil, ce poti cantari, ca litrul de ulei si ala de faina, ce le mai dau unii prin anumite perioade ale anului, tot pt "o iubire" evident "neconditionata". Revenind, iubirea nu-i la kg, iubirea-i intru totul, e tot sau nimic. E all in sau 0. Nu-i mai mult, mai putin sau un pic. Atunci cand iubesti nu masori, caci infinitul, teoretic e fara limite.

Iubirea nu se vinde in Piata la Obor, nu te duci la Nea Costica in piata si-i zici "Da-mi si mie iubire de 5 lei!". Iubirea ar trebui sa fie ca lava, fluida, vulcanica, puternica, uneori timida, alteori putin indiferenta. Ca lava! Sa topeasca tot in calea ei, orice problema, orice obstacol!

Prea multa teorie,
Iubirea-ar trebui fie!

BE

I wanted to write something, I don't know what but maybe:

Before you learn to be smart, before you learn to be beautiful, before you learn to be rich...the most important: learn TO BE HUMAN! It seems to be harder and harder, day by day. So, just be...HUMAN! :)

And remember:

"Very little is needed to make a happy life; it is all within yourself, in your way of thinking." - Marcus Aurelius

Poker

Ajun! Magiun! Ajun...ajunge! Cine? Mosul? Nu stiu!

O sa spun o chestie oarecum evidenta, dar in viata e ca la poker: Nu risti nu castigi! Diferenta majora e daca iti asumi un risc, daca il faci calculat sau il faci asa de amorul artei,de a te baga ALL IN, fara niciun plan! Asta e copilarie! Unul din citatele mele favorite: "I spent my life trying not to be careless. Women and children can be careless, not men!" - Don Corleone

Cum ziceam nu risti nu castigi, insa uneori pierzi cu doi asi in mana, alteori castigi cu 2 treiari! Ma mai relaxez jucand poker, deocamdata doar ma antrenez nu joc pe bani reali. Abia am terminat azi, initial pierdusem toti banii la un turneu, 5 milioane de coco. Am avut niste tickete, am mai facut rost de altii, m-am bagat la alt turneu cu 1 milion si din 10 am terminat primul si am castigat 4. Initial am avut 2, scazand 1 pe care l-am bagat si adunand 4 ies iar 5, banii pe care ii pierdusem la inceput.

Dar nu vreau sa va povestesc despre poker, unii au boala asta, a jocurilor "de noroc", desi poker-ul nu e despre noroc, dar nu vreau sa insist pe acest subiect. Voiam sa va zic ca VIATA TE POATE DUCE DE LA 0 la 100 IN CATEVA SECUNDE! Nu renunta niciodata! Cateodata pierzi cu doi asi, alteori CASTIGI cu 2 treiari, important e sa nu renunti. Invingatorii nu renunta, invingatorii sunt cei care au mai incercat inca o data! Oameni ca si tine, diferenta fiind ca ei vad intotdeauna luminita de la capatul tunelului in timp ce tu vezi doar intuneric.

Cateodata dai fold, desi puteai face chinta royala! Tu ai renuntat, in timp ce altcineva a crezut in el, in sansa lui, oricat de mica si a castigat! Unii isi indeplinesc visele desi pornesc din mizerie, altii se sinucid cu milioane in cont. Diferenta o face un singur lucru: INCREDEREA in sine si FOAMEA de a reusi. Foamea se naste din dorinta, de multe ori din saracie si mizerie. Nefiind in saracie si mizeria foamea se EDUCA!

Ca tot va vorbeam de foame! Invatati de la omul asta! Desi multi il critica spunand ca tot ce face e "pt marketing", sunt convins ca el e mult mai mult decat atat. Dar n-o sa intru in polemici acum! El insa si-a urmat visul, si-a hranit foamea si cu multa munca si ambitie a reusit. Reusit fiind putin spus!

Unii castiga cu doi treiari, altii pierd cu chinta royala!

Sides

I don't know if this is what I wanted to write in the first place but...I am stil writing it.

Life has two sides:

• "the surface side": everything is good here, no worries, "How are you John?" <-> "I'm fine, thank you! You?" <-> "Perfect!"; we took everything for granted, going to work everyday, we relax in the week-end.
• "the core side": here things stay much more different. Cuz life is not milk and sugar! Life is not about me, not about you, we are ok. But life is also about children in Africa that don't have food, that don't have potable water, don't have medicine, have AIDS, etc. I really think it's my fault, your fault, this mad, ugly, black world's fault for this cuz we could make a difference, we could make it better but we just DON'T!

I look like a happy person cuz most of the people see only the first side. But when I'm not working, when I'm not doing sth, like now when I'm writing this, I just lose myself in the core side. And I hate myself, I hate this world cuz...we took everything for granted. We forget from where we started, we forget who helped us, we forget to be thankful, we forget the real meaning of life because we become greedy!

I don't know I hate this world and I think it's a selfish act to give life to a child in this world without morality, without principles, without honour, without love. Cuz we ar7e all pawns, we are all puppets, other people are ruling this world behind the curtain, 1% of them.

Enough with the negativity, this is not the reason I'm writing this. The reason is that when I'm lost in the core side, some people, not very many, drag me from that side. And I wanna thank you, I really felt the need of thanking you for making me smile, even for a little time! God bless you, I hope you are doing fine and everything is ok!

You really surprised me and made me smile!

Stupid thoughts of a wanderer #2

I lost even the last piece of my heart, every single part of my soul, but I'm still here, still standing! Nothing will stop me, not even death! I will make every single dream, every single goal come true! I believe in myself that much!

We all die! The goal isn't to live forever, the goal is to create something that will! Don't waste your time cuz is short! Don't waste your youth focusing only on work, money and spending every week-end in the clubs pretending everything is perfect and "la vita e bella"! It's not! Life is hard for everyone but it's even harder for quitters! Don't give up, follow your dreams, follow your heart but take the brain with you! Be a fucking winner!
As I said before, we all die! The goal isn't to live forever, is to create something that will! So...you must create something, you have to build an empire, to leave a legacy, maybe to write a book, but most of all you need to help others no matter the road you've chosen to go! Leave your mark before you go!

Life is hard, life is short but let's make it the best version of it! Let's make it beautiful again! Let's enjoy every moment we got! Let's make every second count!
Let's be humans again!
#WsQ