Eram pe strada si mergeam spre casa cuiva. La un moment dat o babuta(mai mult ca sigur senila) trece pe langa mine bombanind ceva. Ma intorc spre dansa si o intreb:
-Ce ati spus?
-Urasti pe cineva nu? Ai o privire inversunata asa! raspunde ea
-Poftim? Nu. Nu. o contrazic eu.
-Urasti pe cineva nu? Se vede in ochii tai, tu te duci sa omori pe cineva! continua ea
Am ramas putin socat si am bufnit in ras si ea tot repeta, "te duci sa omori pe cineva!".
Ca respectiva era putin senila, putin mai mult as spune asta e clar. Dar faptul ca am o privire hotarata si par foarte motivat ma bucura si imi arata ca fac lucrurile cum trebuie si e bine ca se reflecta asta si in privirea mea. Faptul ca voi reusi si voi avea tot ce-mi doresc nu e o variabila, e o certitudine.
Cat despre ura, da urasc pe cineva...urasc lumea in care traiesc, societatea asta bolnava, devorata de capitalism, baza doar pe consum. Oameni fara nici o conduita morala, oameni care n-au onoare, oameni fara cuvant. Cum as putea sa-i iubesc pe toti acestia?
Cat despre ucis, as ucide prostia, ura, invidia, iubirea de arginti.
No comments:
Post a Comment