Traiesc in lumea in care
Sa fii om e lucru mare!
Traiesc intr-o lume in care e bine sa fii parsiv, prefacut, pupincurist si mincinos. Daca esti sincer, esti considerat un paria. De ce? Pentru ca adevarul doare. Oamenii sinceri nu au succes, nu-s bine vazuti si sunt indepartati.
Traiesc intr-o lume a minciunii, a prefacatoriei si a zambetelor false dar toate astea sunt numite diplomatie.
Traiesc intr-o lume in care e o rusine sa mergi la biserica si sa crezi in Dumnezeu. Dar e mai bine sa mergi in club si sa te spargi de bautura pana uiti si cum te cheama.
Traiesc intr-o asa zisa democratie al carei principiu de baza e libertatea de exprimare, de opinie. Si sunt atat de liber incat imi sunt ascultate telefoanele la orice conversatie. Sunt atat de liber incat nu am voie sa vorbesc despre legionari pentru ca pot primi amenda sau pot fi chiar arestat. Nu pot desena zvastica din aceleasi motive. Si toate astea pentru ca "cineva" a impus asta. Nu pentru ca ar fi neaparat rele ci pt ca deranjeaza anumite persoane. Deci pana la urma unde-i libertatea? Daca sunt constrans sa fac/nu fac atatea lucruri. Exemplu ca cele de mai sus va mai pot da cu nemiluita.
Traiesc intr-o lume plina de invidie, rautate si prostie. Intr-o lume in care fiecare calca in picioare pe fiecare pentru fericirea proprie. Stau si ma gandesc in prostia mea, cum poti fi fericit cand altul langa tine sufera? Cum poti trai cu gandul ca tu te lafai in toate si vrei mai mult si mai mult si altii prin Africa s-ar omori intre ei pt un colt de paine si o sticla de apa. Cum poti fi atat de nerecunoscator? Cum poti trai cu gandul ca faci rau altuia pentru fericirea proprie?
Stau si ma gandesc...si nu gasesc niciun raspuns. Poate doar unul. Acela ca oameni au devenit ignoranti, nepasatori, reci si rai.
Si ma gandesc care-i rostul sa traiesti intr-o lume ca asta? De ce as risca vreodata sa fac copii ca sa ii aduc in aceasta lume? Ca sa fie inconjurati numai de rautate? Sa simta si ei pe pielea lor ce simt eu? Sa incerce de atatea ori sa iubeasca, sa fie buni, sa fie solidari cu oamenii din jurul lor ca in cele din urma sa fie luati de prosti. Sa fie resemnati si distrusi de gandul ca nici macar cei din jurul lor nu au reusit sa se schimbe macar putin si sa simta cu adevarat esenta vietii...si anume sa iubesti, sa iti iubesti aproapele si sa fii recunoscator pentru tot ce ai pentru ca intotdeauna e cineva intr-o situatie mai rea ca a ta care si-ar dori ce ai tu.
Pentru ce sa traiesti intr-o lume ca asta? Si cat de dobitoc sa fii sa faci copii intr-o lume ca asta? Trebuie sa fii inconstient si nebun.
Lumea e in moarte clinica si doar calaul ne mai ajuta. Doar ...sfarsitul.
No comments:
Post a Comment