Sunday, April 29, 2018

Dudul


  • "A innebunit asta si a inceput sa posteze copaci pe insta..."
    Trec anii...ultimii 2 nu i-am simtit, nu stiu cand au trecut! Trec anii si ma trec si eu.

  • „Nimic nu e mai interesant decât să te întorci într-un loc unde nimic nu s-a schimbat, doar ca să vezi cât de mult te-ai schimbat tu.” — Nelson Mandela

  • In imagine e un dud (nu agud). Dudul din fata casei bunicilor. Dudul in care ma urcam adesea in vacantele de vara de la bunici si stropeam oamenii cu apa, cu ce apucam: cu seringi si alte nebunii improvizate, asta 'pana sa vina capitalismul peste noi cu pistoale cu apa'.
    Ce emotii ne mai incercau cateodata cand venea cate un mos nervos spre dud sa vada daca e cineva acolo si apoi arunca cu vreo piatra sau striga la bunici. 

  • Revenind la citatul de mai sus, as putea spune ca schimbarea nu-i asa de drastica, asta deoarece am avut un imbold sa ma urc in dud, de dragul vremurilor bune, m-a retinut insa "capitalismul": "Daca-mi stric adidasii? Ca am dat atatia bani pe ei!". Mi-e dor sa ma urc in dud, mi-e dor sa ne strangem 15 oameni sa jucam 'Hotii si vardistii', 'Prinsa', 'Ascunsa' dar din pacate ultimul nu mai scapa turma. Nu ne mai scapa nimeni de griji, de platit facturi, de o alergatura infinita care, in definitiv, nu duce nicaieri. De fapt duce, ne duce pe toti in acelasi loc, fie ca e de stejar, cires sau brad, mai mare sau mai mic, mai urat sau mai frumos, duce intotdeauna spre acelasi loc: 2 m sub pamant. (1.60 daca groparul e beat si n-a primit destul). Sfarsitul e pt toti la fel, caci nimeni nu e nemuritor dar drumul difera intotdeauna. Multi zic "Ce-ar fi fost daca...?" d-aia am decis sa fiu din ala cu "Ce rau imi pare c-am facut..." deoarece inca refuz sa ma pierd in miscarea browniana spre nicaieri. In final n-o sa intereseze pe nimeni cat de mare am avut casa si ce masina scumpa am avut dar sper sa ramana legenda c-am facut mereu ce-am vrut, ca mi-am bagat organul de cate ori am vrut, ca pana la urma e al meu, m-am dat cu capul de pereti de cate ori am vrut ca-i viata mea, doar a mea si nu trebuie sa-mi spuna nimeni cum sa mi-o traiesc, c-am avut prieteni PUTINI dar BUNI pe care ii numeam frati si i-am iubit si m-au iubit asa tampit si impulsiv cum sunt.

  • Si imi place sa cred ca din ziua in care am scos primul urlet pana in ultima in care am facut umbra acestui pamant, am fost mai mult decat orice: REAL. Imi place sa cred ca am fugit de minciuna si n-am fost una si mai mult decat orice am fost intotdeauna EU! O zi superba! Ma duc sa ma urc in dud caci ultimul inca scapa turma!