Fericirea e atunci cand vii acasa de la Bucuresti.
De la Bucuresti, de pe Calea Floareasca, n-ati ghicit, nu de la vreo carciuma ci de la spitalul cu acelasi nume, ala de urgenta.
Si na, doar tu ai vrut sa stai in spital pt ca ti-a placut, tu ai vrut sa te operezi pt ca ti-a placut. Ce dracu' doar nu-s genul sa ma duc la Nuba sau la SW, mie imi place sa ma duc prin spitale sa ma distrez.
Si te rogi sa ajungi acasa. Opresti de cateva ori pe drum ca sa nu vomezi de la atatea medicamente pompate in tine non stop. Faptul ca-ti bubuie capul ca-n WW2 nu-l mai pui. Doar te rogi sa ajungi acasa ca sa nu vomezi in masina, ca nu-i a ta.
Fericirea e atunci cand ajungi acasa si te bucuri ca in sfarsit poti sa vomezi linistit in baia ta dar pana sa ajungi sa faci asta se aude o voce: "Nu o mai lua cu carjele prin gazon ca il strici!"
Superb, te iubesc, tata! Noroc ca nu esti vitreg, altfel aveam niste dubii ca treaba-i reciproca!
