NIHIL SINE DEO!
Nu incerc sa conving pe nimeni ca acesta-i adevarul desi in sinea mea e limpede. Eu stiu doar ca de fiecare data cand viata m-a dat cu capul de asfalt si credeam ca nu pot sa ma mai ridic, El a fost acolo, mi-a intins mana si m-a ridicat. Desi eu nu am fost acolo pt El si de multe ori l-am uitat. El nu m-a uitat niciodata pe mine. Desi meritam. Stiu ca meritam. Pt ca eu daca as fi fost in locul lui uitam unul ca mine.
Tocmai de asta nu sunt si n-as putea fi. Pt ca El e iubire. O iubire infinita, nepamanteana, pe care noi de multe ori o ignoram sau refuzam sa o vedem.
Si apoi ne suparam ca nu e acolo pt noi. Dar El e. Doar ca noi refuzam sa il vedem, refuzam sa ii cerem ajutorul, ne indoim de El apoi ne intrebam "Unde e?". E in noi. In fiecare dintre noi. Doar ca il ignoram, batjocorim, maniem in fiecare zi. Cateodata il mai si injuram. Dar cand ne e greu ne intrebam unde e sau ii cerem ajutorul. Atat de ipocriti suntem.
Nu incerc sa va conving de nimic. Eu stiu ca atunci cand viata ma dadea cu capul de asfalt, cand nu mai vedeam luminita de la capatul tunelului, cand voiam sa renunt, cand eram singur in Groapa Marianelor si au fost destule momente d-astea, El a fost acolo pentru mine. Mi-a intins mana si m-a ridicat. Desi nu meritam. Pt ca l-am maniat, batjocorit, suparat exact ca voi.
Un singur lucru n-am facut: nu m-am indoit nici o clipa de existenta lui si am crezut intotdeauna ca intr-un final imi va lumina calea!
NIHIL SINE DEO! Multumesc! Te iubesc!
No comments:
Post a Comment